Când s-a terminat, în sfârșit, școala on-line, la mijlocul lui iunie, am început să primesc tot felul de telefoane sau emailuri cu propuneri de tabere sau cursuri virtuale. Tuturor le-am dat același răspuns: ”mulțumesc frumos, dar nu sunt interesată. Fiica mea a petrecut prea mult timp în perioada asta la calculator și vrem să ne orientăm spre activități outdoor.”

Doar că activitățile astea outdoor, ia-le de unde nu-s. Am fost câteva zile la munte, dar apoi situația a început să se înrăutățească, numărul de cazuri a crescut și copiii mei tot în casă erau.

Pe măsură ce se scurgeau săptămânile lunii iulie, am realizat că, în ciuda programului impus (de lectură și alte activități), Eliza petrecea enorm de mult timp jucând Roblox sau pe alte aplicații (jocuri, TikTok, Instagram, Youtube etc), iar noi ne certam din ce în ce mai mult pe tema abuzului de tehnologie.

Dar, sincer, acum, eu stau 9 ore pe zi la laptop lucrând. Ce să facă un copil în casă atâtea ore? Cât poate să croșeteze sau să citească? Era normal să vireze ușor-ușor spre tehnologie în orice moment de plictiseală.

Așa că după ce s-a întors dintr-o excursie cu rulota împreună cu niște prieteni, unde ea și cu prietenii ei au stat aproape tot timpul doar pe telefoane, am zis că gata, nu se mai poate, schimbăm macazul. Și am ales două tabere on-line: una de editare video și una de limba engleză.

Și surpriză, surpriză: Eliza a fost mega dedicată și interesată, responsabilă, și-a făcut ”temele” de la curs cu foarte mult zel și mi-a spus ”mami, îți mulțumesc foarte mult pentru taberele astea!” (cine o știe pe Eliza știe și că e extrem de zgârcită cu mulțumirile ? , deh, generația care crede că totul i se cuvine).

Tabăra de Cultură Britanică de la Tabere internaționale online a fost, de departe preferata ei, pentru că a conținut tot ce iubeștea ea mai mult: limba engleză, Londra și Harry Potter.

De cel puțin doi ani, Eliza mă roagă să mergem la Londra (încă dinainte să fie fan Harry Potter). Am tot întors-o pe toate părțile dar nu prea am reușit să adun finanțele necesare pentru o excursie împreună. Apoi a venit pandemia și s-au dus pe apa… Tamisei orice planuri am fi putut avea.

Harry Potter este viața ei acum, are până și un cont de Instagram dedicat activității ei de fan ? ? ? O găsiți aici: elizahpfan

Iar engleza, deși nu o studiază de multă vreme, a devenit pentru ea a doua limbă. Eliza este, la școală, în clasă de germană, iar engleza a început-o târziu, în clasa a treia, cu meditații cu o doamnă (pe care Eliza n-o plăcea, dar care i-a pus puțină structură în modul de învățare), iar în clasa a cincea a luat-o de la zero, ca începătoare, la școală.

Imaginați-vă ce surprinsă am fost când, la testul inițial pentru stabilirea grupei, a avut rezultatul Strong Intermediate. Iar cel puțin două dintre cele patru ore zilnice ale taberei eu le-am petrecut în cameră cu ea. Nu mi-a venit să cred ce bine vorbește pentru vârsta ei și m-am simțit puțin rușinată că nu am știut asta dinainte.

Tabăra se desfășura doar în limba engleză: profesoara era vorbitor nativ din Marea Britanie, iar colegii au fost din Rusia și Italia. Deci exclus română, te descurci cum poți în engleză. Și chiar s-a descurcat. I-am spus că sunt mândră de ea, că vorbește bine engleza și parcă nu-i venea să creadă că o laud.

Tabăra de cultură britanică a avut mai multe tematici, le puteți vedea mai jos. Nu doar că a exersat limba, dar a și învățat o mulțime de lucruri despre orașul ei iubit, Londra.

Cei de la Tabere Internaționale oferă mai multe astfel de tabere, pe diverse tematici, în funcție de grupa de vârstă. Cele mai interesante mi s-au părut, de departe, cele pentru adolescenți, despre Adolescenții în Regatul Unit sau Mâncare, modă și tehnologie, dar au și pentru copii mai mici.

Eliza a fost atât de încântată că, la final, a făcut schimb de conturi de Instagram cu profesoara, doar ca să aibă senzația că mai ține legătura cu ea și, pentru că au avut niște activități de origami, Eliza mi-a zis că își dorește să-i trimită profesoarei o figurină origami făcută de ea.

Și, la fel ca și la celelate tabere în care a mai fost (fizice sau online), am rămas cu senzația că e nevoie de mai multe astfel de activități pentru că altfel copilul meu nu ar afla că există și profesori dedicați, amuzanți, pasionați, bine pregătiți și așa mai departe.

Pentru că de fiecare dată când o întrebam ”ei, cum e în tabără?”, invariabil răspunsul era: profesoara este foarte drăguță! Și asta mereu m-a făcut să mă gândesc la restul profesorilor cu care interacționează fii-mea în mediul școlar din care foarte puțini sunt ”drăguți” și mult prea mulți sunt dezinteresați, agresivi verbal, apatici sau nepregătiți.

Așa că pentru mine, cu siguranța, taberele online sunt un mare DA, mai ales dacă personalitatea copilului se potrivește pentru astfel de activități. Dacă aveți, de exemplu, un copil căruia îi place un program structurat și reușește să și-l facă singur, e foarte bine.

Dacă, însă, aveți, ca mine, unul care pare că se pierde printre sugestii de activități dar nu face niciuna până la urmă, atunci soluția taberelor educaționale online este una foarte bună.

Voi ce părere aveți? Vă tentează ideea?

Sursa: Blog Laura Frunza